
Recolta s-a terminat, treieratul s-a încheiat, iar pe dealurile din Giresun frunzele alunilor au început să se îngălbenească și să cadă. Oricine are o livadă își pune atunci aceeași întrebare: când se taie alunul, acum sau mai așteptăm puțin? În acest articol vă explicăm, pe baza recomandărilor instituțiilor de specialitate, când se face tăierea de toamnă-iarnă, ce ramuri se taie și la ce trebuie să fiți atenți la final.
Institutul de Cercetare a Alunului de Pădure definește tăierea ca una dintre cele mai importante lucrări culturale, care începe la plantare și durează până la sfârșitul vieții economice a pomului. Așadar tăierea nu e o treabă de o singură dată, ci o parte a tufei care trebuie reluată în fiecare an.
Beneficiile enumerate de institut sunt numeroase. Tăierea ajută la formarea unei coroane ordonate și puternice, prelungește perioada de rodire, crește calitatea fructelor și producția. Ramurile rărite primesc mai multă lumină și aer, ceea ce favorizează polenizarea. Iar când lăstarii de la rădăcină sunt îndepărtați, aceștia nu mai consumă apa și hrana destinate tufei.
Conform informațiilor despre tehnica de cultivare ale institutului, la alun tăierea se face în general în lunile de toamnă. Informarea Calendarul agricol al alunului publicată de Maçka Haber împarte tăierea în două perioade: tăierea de toamnă-iarnă, între octombrie și noiembrie, și tăierea de primăvară-vară, care începe în martie și durează circa trei luni.
Totuși, în loc să urmați calendarul lună de lună, e mai corect să vă uitați la pomul însuși. În Giresun, o livadă de pe coastă și una din satele de sus nu sunt în aceeași stare în aceeași săptămână. De aceea adevăratul reper sunt semnele date de pom.
Potrivit instruirii oferite de institut producătorilor din Gürköy, Giresun Centru, tăierea de toamnă-iarnă trebuie începută când planta intră în repaus și cea mai mare parte a frunzelor a căzut. Serap Vildan Ersoy, inginer la Camera Agricolă Karasu, subliniază același lucru: tăierea pe ramuri începe după ce au căzut majoritatea frunzelor.
Nu este recomandat să luați foarfeca imediat după recoltă. Mehmet Ali Aydın, președintele Camerei Agricole Ulubey, spune că ramurile tăiate prea devreme pot crește riscul de boli, așa că e mai bine să așteptați spre sfârșitul toamnei. Deci, dacă frunzele din livada dumneavoastră sunt încă verzi, nu vă grăbiți.

Finalul e la fel de important ca începutul. Institutul recomandă ca tăierea să fie încheiată înainte de gerurile iernii. Ersoy subliniază că lucrarea trebuie terminată înainte de pornirea sevei, adică înainte ca pomul să se reactiveze. Pe scurt, ramurile laterale, rămurelele și lăstarii trebuie tăiați în perioada de repaus, când pomul e fără frunze.
Tăierea diferă în funcție de vârsta pomului. Potrivit lui Ersoy, tăierea de formare se face din al doilea an după plantare până în anul 5 sau 6 și are scopul de a forma ramuri laterale, rămurele și lăstari. La tufele intrate pe rod se face tăierea de rodire. Informarea din Maçka Haber adaugă și tăierea de întinerire pentru tufele îmbătrânite.
La o tufă pe rod, primul pas este de obicei curățenia. Ramurile uscate, rupte, bolnave sau care nu mai rodesc se taie de la bază. Ramurile care aglomerează mijlocul tufei și se freacă între ele se răresc, ca lumina să pătrundă înăuntru. Tot acum se îndepărtează și lăstarii de la baza tufei, astfel încât forța pomului să rămână pentru ramurile roditoare.
Câte ramuri să lăsați într-o tufă sau ce distanță să fie între tufe depinde de vârsta livezii, de soi și de panta terenului. Pentru aceste detalii, cel mai sigur este să vă adresați direcției agricole județene sau locale ori Institutului de Cercetare a Alunului de Pădure.
Conform informării din calendarul publicat de Maçka Haber, ramurile trebuie tăiate fără a lăsa cioturi sau crăpături. Un ciot scurt sau o tăietură crăpată îngreunează vindecarea rănii. De aceea este important să folosiți o foarfecă sau un ferăstrău bine ascuțite și să tăiați ramura curat, pe cât posibil dintr-o singură mișcare.
Se recomandă, de asemenea, ca resturile să fie scoase din livadă după terminarea tăierilor. Grămezile de crengi lăsate pe jos îngreunează deplasarea prin livadă și pot face ca părțile bolnave să rămână în mediu.

Potrivit paginii institutului despre bolile alunului, arsura bacteriană se poate transmite de la un pom la altul prin uneltele de tăiere. De aceea, lăstarii și ramurile bolnave trebuie tăiate, iar uneltele trebuie scufundate într-o soluție dezinfectantă la trecerea de la un pom la altul. Institutul recomandă pentru aceasta lizol sau înălbitor de 10%. Dacă purtați cu voi o găleată mică prin livadă, obiceiul devine mai ușor.
Pe scurt: după recoltare așteptați ca pomul să intre în repaus, începeți când frunzele au căzut în mare parte, porniți cu ramurile uscate și bolnave, faceți tăieturi curate, curățați uneltele la fiecare pom și scoateți resturile din livadă. Terminați lucrarea înainte de pornirea sevei și de venirea gerurilor puternice.
În Giresun, toamna este anotimpul în care în livezi se aude foarfeca. Grija din această perioadă se vede vara următoare pe ramuri. Nu uitați să vorbiți cu specialiștii agricoli locali pentru a afla momentul potrivit în funcție de clima zonei voastre.
Ministerul Agriculturii și Pădurilor, Institutul de Cercetare a Alunului, Tehnica de cultivare a alunului (momentul tăierii)
Institutul de Cercetare a Alunului, știre despre instruirea privind tăierile de toamnă-iarnă oferită cultivatorilor din Gürköy, Giresun
Institutul de Cercetare a Alunului, Bolile alunului (dezinfectarea uneltelor de tăiere)
Sakarya Kuzey, explicația inginerului Camerei Agricole Karasu despre momentul tăierii alunului
Maçka Haber, momentul tăierii și curățeniei în cadrul Calendarului agricol al alunului
Hayat Gazetesi Ordu, sfaturile Camerei Agricole Ulubey pentru o tăiere corectă

Halvaua de alune de pădure a unui ținut unde alunii nu cresc, halvaua Kabataş din Ordu și halvaua de casă din făină cu alune de pădure: plus momentul potrivit pentru a adăuga alunele.
Citește articolul →
Am explicat ce este köme cu alune de pădure, pe care o vedeți la piață sau o primiți cadou, cum diferă de pestil, cum se face acasă și cum se păstrează toată iarna.
Citește articolul →
Çotanak, ocak, harman, patoz... Am explicat pe rând, cu sensurile și poveștile lor, cuvintele nelipsite din livezile de aluni și de la recoltă în regiunea Mării Negre.
Citește articolul →Karadeniz Fırtınası se prepară doar din alune de pădure. Nu folosim umpluturi, arome, conservanți sau emulgatori, iar ce scrie pe etichetă este exact ce găsiți în cutie.